Chișinăul este o capitală europeană, nu un Binomo-grad. Eu am singurul program european

9 mai

Eu, Valeriu Munteanu, nu mă declar pro-european; eu sunt, am fost și voi rămâne un european adevărat. Eu nu mă declar pro-european pentru că eu m-am născut european; eu sunt român basarabean, născut în Europa și niciodată nu m-am simțit altfel.

Eu, am văzut întotdeauna Chișinăul ca pe o capitală europeană, nu ca pe un Binomo-grad.

Iată de ce toată viziunea și strategia mea, pe care le propun astăzi chișinăuienilor este una profund europeană, ca semnificație, ca structură și ca aspirație.

Eu am, spre deosebire de contracandidații mei o viziune profund și natural europeană, care gravitează în jurul ideii de dezvoltare și urbanizare.

Eu sunt singurul care vă propune cercul virtuos al dezvoltării: creșterea autonomiei locale—realizarea unei strategii integrate (master-plan)—obținerea finanțării transparente a marilor proiecte—execuția proiectelor—prosperitate pentru toți cetățenii municipiului.

Eu vreau să aduc Aeroportul în patrimoniul orașului, eu vreau să construiesc o centrală electrică în cogenerare nouă pentru oraș, eu vreau Termoelectrica în patrimoniul orașului; toate acestea pentru că vreau să cresc valoarea patrimoniului orașului. Eu mai vreau și oprirea pe loc a banilor din impozitele și taxele plătite de chișinăuieni. Toate acestea vor face din Chișinău un municipiu care poate să fie finanțat cu bani mulți (2 miliarde Euro), pe baze transparente (prin obligațiuni emise la bursă), pe termen lung (cu scadențe de peste 10 ani) și în baza unor proiecte mari de infrastructură.

Eu propun să procedăm cu Capitala noastră în mod înțelept; nu vă propun să turnăm asfalt, la întâmplare, peste 1000 din cele 1500 de gropi din Capitală. Eu vă propun să facem ceea ce au făcut toate capitalele din Europa: să concepem o strategie de dezvoltare pe termen lung, care să includă mari proiecte de infrastructură urbană; aceasta va fi realizată cu sprijinul agențiilor internaționale, care știu să facă astfel de strategii.

Strategia de dezvoltare va fi aprobată prin referendum local și nu va putea fi schimbată de politicieni; de acum înainte nu se va mai putea ca orice politician să facă ce proiect vrea, care să asfalteze o stradă, care să facă o parcare. De acum înainte se vor realiza doar proiectele așa cum sunt înscrise în strategie.

Toate capitalele europene au astfel de strategii (master-plan) și numai în baza lor se finanțează, prin împrumuturi sau prin fonduri europene. Noi de ce să nu fim la fel?

Toate guvernele de până acum au luat banii chișinăuienilor și i-au cheltuit pentru buzunarul propriu sau pentru fanteziile lor.

Binomul și slugile acestuia arată cu degetul gropile din municipiu și îl acuză pe Dorin Chirtoacă de acestea. Dar timp de 9 ani au furat banii care se cuveneau Capitalei. Au strâns impozite și taxe de la chișinăuieni (jumătate din cât strâng din toată Republica Moldova) și au risipit banii sau i-au sifonat în conturile lor off-shore.

Bugetul Chișinăului, cu peste 800 000 locuitori, în anul 2018 este de 243 milioane USD.

Dacă din furtul miliardului, jumătate erau banii colectați în Chișinău, am fost furați de două bugete anuale!!!

Dar noi nu plătim doar miliardul furat, ci și dobânzile aferente!

Astfel, Ministerul Finanțelor a emis și transmis Băncii Naționale a Moldovei, la 4 octombrie 2016, obligațiuni de stat în sumă de aproximativ 13 miliarde de lei, în volum egal cu suma creditelor neachitate de către „Banca de Economii” S.A., BC „Banca Socială” S.A. și BC „Unibank” S.A. Băncii Naționale la data emiterii obligațiunilor de stat. Obligațiunile de stat au fost emise pe termene de la 1 an până la 25 de ani. Răscumpărarea obligațiunilor de stat va fi efectuată în baza unui grafic agreat cu Banca Națională a Moldovei. Dobânzile vor fi achitate semi-anual, cu excepția cupoanelor pentru primul an.

Ministerul Finanțelor a transferat către Banca Națională a Moldovei suma care acoperă dobânzile și costul valorilor mobiliare de stat (VMS) cu maturitatea de un an, emise în toamna anului 2016. Suma achitată în 2017 Băncii Naționale de către Ministerul Finanțelor este de 668 milioane lei, reprezentând răscumpărarea obligațiunile de stat cu termenul de circulație 1 an (50 milioane lei) plus dobânzile pentru tot volumul de obligațiuni emise în 2016 (618 milioane lei). Adică 37, 5 milioane USD sunt doar dobânzile pe 2017, așasea parte din bugetul municipiului Chișinău. Bugetul nostru ar fi fost mai mare cu 20 milioane USD dacă nu era acest nenorocit de miliard furat!

Iată de ce vreau să impun ca banii colectați de stat din Chișinău, de la Chișinăuieni, să rămână aici: să putem să-i investim în dezvoltare și să nu îi mai fure Binomul!

Vreau o centrală electrică în cogenerare în proprietatea Chișinăului

În primul rând, pentru că schema prin care importăm astăzi energie a sărăcit populația orașului nostru: în iulie 2016, intermediarul „EnergoKapital” a scos din regiunea transnistreană peste 19 milioane de dolari sub formă de dividende. Banii au fost plasați pe conturile unei companii offshore din Hong-Kong, iar toată operațiunea ar fi avut loc prin intermediul Victoriabank din Moldova. Dezvăluirea a fost făcută de către un anchetator din stânga Nistrului, Alexandru Harcicov, la un post de televiziune local. Anchetatorul de la Tiraspol a pus la dispoziția pretinșilor parlamentari transnistreni un șir de documente care demonstrează că de pe conturile „Energokapital”, deschise la Victoriabank, au fost transferați bani unei companii offshore.

În cadrul unei conferințe de presă din 30 martie 2017, Igor Dodon a prezentat rezultatele întrevederii sale cu „președintele” Transnistriei, Vadim Krasnoselskii. Șeful statului a menționat că a fost atins inclusiv subiectul energetic. „Krasnoselskii m-a asigurat că acea schemă de la 1 aprilie nu va mai fi. Eu sunt foarte curios ce se va întâmpla, fiindcă de la 1 aprilie nu se va mai livra energia electrică prin această schemă, deoarece ei au exclus „Energokapitalul”. Și asta este foarte important. Mă bucur că aici poziția mea cu a lui Krasnoselskii coincide. Nu trebuie să fie niciun intermediar. De la asta pierde consumatorul din Moldova care e nevoit să plătească mai mult”, a specificat Igor Dodon.

„Energokapital este furnizorul Centralei de la Cuciurgan și ne vinde energie electrică la un preț de 6,7 cenți per kilowatt/h. După sistarea importului de energie electrică din Ucraina, Energocom a fost nevoit să încheie un contract nou cu furnizorul de enrgie electrică de la Cuciurgan. Oferta companiei Energokapital a fost mai avantajoasă decât cea a Centralei de la Cuciurgan, care ne livra energie electrică la un preț de 6,8 cenți/kWh”, a precizat viceministrul Economiei, proaspăt arestatul Valeriu Triboi. Să știți, dragi chișinăuieni, că prețul de 6,7 cenți/kwh este cel mai mare preț de import al energiei electrice din toată Europa de Est.

În al doilea rând, Centrala Cuciurgan produce energie electrică din gazul importat de Moldovagaz de la Gazprom, gaz pe care TiraspolTransgaz îl oprește samavolnic în așa-numita republică nistreană și pe care regimul separatist nu l-a plătit niciodată.

În al treilea rând, la Chișinău firma românească Transgaz va aduce, până în 2019, un gazoduct cu capacitate de 2 miliarde metri cubi/anul; acest gazoduct va transporta gazul românesc de la Iași-Ungheni și acest gaz ar putea să nu fie distribuit de către Moldovagaz, căci așa le va dicta stăpânul de la Moscova. Deci vom avea gazul adus la Chișinău și nu vom ști ce să facem cu el. Oricum, chiar dacă acest gaz va intra în sistemul de distribuție, Republica Moldova toată nu consumă mai mult de 1 miliard metri cubi/anual. Cu gazul care rămâne ce să facem? Să îl trimitem înapoi?

Vreau un oraș funcțional, cu magistrale de transport care să ajute traficul, nu să-l îngreuneze.

Eu aplic principiul european al „mobilității urbane”, nu vând gogoși!

Vreau să scot calea ferată din oraș; vreau să întregesc orașul, așa cum îi stă bine unei capitale europene. O Capitală europeană se sprijină pe o infrastructură „inteligentă”. Cu cât sistemul de transport este mai aproape de nevoile orașului, cu atât viața devine mai plăcută, gradul de urbanizare crește și investițiile vin. Două sunt proiectele mari pe care vreau să le realizez:

  • Un aeroport mare, pe măsura unei Capitale, care să ne aducă investitori adevărați și care să aducă Europa mai aproape de noi;
  • O magistrală rutieră care să înlocuiască calea ferată și care să unească orașul, nu să îl împartă, așa cum face actuala cale ferată; voi realiza, în schimb, un inel feroviar care să ocolească Chișinăul și să aducă un mijloc complementar de transport.

Vreau să aduc investiții și slujbe bine plătite pentru chișinăuieni

Toate marile capitale ale Europei au, împrejurul lor, o cadevărată centură industrială și logistică. De ce? Pentru că toate au o Zonă Metropolitană, care extinde funcțiunile orașului și care răspunde nevoii de urbanizare.

Eu asta vreau, vrea să urbanizez zona adiacentă a Chișinăului, aducându-i acestuia o noua dimensiune — cea industrială și logistică.

Și pentru că investitorii nu găsesc loc pentru afacerile lor și nici infrastructură de transport și energetică, eu vreau să înlătur aceste bariere: vreau să construiesc două obiective mari lângă Chișinău: un parc industrial și unul tehnologic (pentru IT&C), pe care să le leg de oraș cu drumuri moderne și funcționale, cu transport public adecvat și în care să aduc toate utilitățile necesare: gaze, apă și electricitate. Investitorii vor putea să vină și să umple aceste spații industriale cu propriile echipamente și utilaje. Acest program va aduce pentru chișinăuieni slujbe bine plătite, nu salarii mici ca până acum. Copii noștri talentați nu vor mai trebui să plece la mii de kilometri pentru a câștiga un salariu bun, vor găsi acest lucru lângă casă.

Tot lângă Chișinău, în Zona Metropolitană, voi aduce două noi hyper-market-uri, tot după model european și un mare magazin de bricolaj. Cumpărăturile pentru casă vor deveni o plăcere pentru sutele de mii de chișinăuieni, care vor găsi într-un singur loc tot ce au nevoie, fără nervi, fără timp pierdut inutil și la prețuri mai bune decât până acum.

 

Întru argumentarea celor expuse, propun criticilor mei câteva surse majore despre locul și rolul unei capitale europene

1. „Supporting decentralisation, local governance and local development through a territorial approach”,

Directorate-General for Development and Cooperation – EuropeAid,ISSN 1977-6411, Brussels • Luxembourg, November 2016 — https://europa.eu/capacity4dev/file/32190/download?token=KDvjKUTr

2. Carta europeană a autonomiei locale, Strasbourg, 15 octombrie 1985

ART. 3 Conceptul de autonomie locală

  1. Prin autonomie locală se înțelege dreptul și capacitatea efectivă ale autorităților administrației publice locale de a soluționa si de a gestiona, in cadrul legii, in nume propriu si in interesul populației locale, o parte importanta a treburilor publice.
  2. Acest drept se exercita de consilii sau adunări, compuse din membri aleși prin vot liber, secret, egal, direct si universal, care pot dispune de organe executive si deliberative care răspund în fața lor. Aceasta dispoziție nu aduce atingere, in nici un fel, posibilității de a recurge la adunări cetățenești, referendum sau orice altă formă de participare directă a cetățenilor, acolo unde aceasta este permisă de lege.

ART. 4 Întinderea autonomiei locale

  1. Exercițiul responsabilităților publice trebuie, de maniera generala, sa revină, de preferință, acelor autorități care sunt cele mai apropiate de cetățeni. La atribuirea unei responsabilități către o alta autoritate trebuie sa se tina seama de amploarea si de natura sarcinii, precum si de cerințele de eficienta si economie.
  2. Competentele atribuite autorităților administrației publice locale trebuie sa fie, in mod normal, depline si exclusive. Ele nu pot fi puse in cauza sau limitate de către o altă autoritate centrala sau regionala, decât in cazurile prevăzute de lege.
  4. Autoritățile administrației publice locale trebuie sa fie consultate, pe cat posibil, in timp util si in mod adecvat, in cursul procesului de planificare si de luare a deciziilor pentru toate chestiunile care le privesc in mod direct.

ART. 9 Resursele financiare ale autorităților administrației publice locale

  1. Cel puțin o parte dintre resursele financiare ale autorităților administrației publice locale trebuie sa provină din taxele si impozitele locale, al căror nivel acestea au competenta sa îl stabilească in limitele legale.
  2. Sistemele de prelevare pe care se bazează resursele de care dispun autoritățile administrației publice locale trebuie sa fie de natura suficient de diversificata si evolutiva pentru a le permite sa urmeze practic, pe cat posibil, evoluția reala a costurilor exercitării competentelor acestora.
  4. Autoritățile administrației publice locale trebuie sa fie consultate, de o maniera adecvata, asupra modalităților de repartizare a resurselor redistribuite care le revin.

3. Avizul Comitetului Regiunilor privind descentralizarea în Uniunea Europeană și rolul autonomiei locale și regionale în elaborarea și punerea în aplicare a politicilor UE

2013/C 139/08 Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

Evoluția descentralizării în Europa de la publicarea ultimului aviz pe această temă în 2005

11. constată că Tratatul de la Lisabona din 2009 a dus la consolidarea principiului subsidiarității și la ancorarea identității regiunilor și localităților în tratat, ceea ce a încurajat apoi mai multe state membre să planifice sau să implementeze reforme instituționale pentru o descentralizare mai cuprinzătoare și pentru o consolidare a nivelului local și regional;

12. constată, prin urmare, că, în general, descentralizarea a luat amploare în majoritatea statelor membre. CoR este însă profund îngrijorat de tendințele antagoniste din unele state membre, în care autonomia financiară a autorităților locale și regionale sau autonomia administrativă a nivelului local au fost reduse în mod substanțial;

14. în acest context, constată cu satisfacție că – nu în ultimul rând ca urmare a inițiativei CoR – conceptul de guvernanță pe mai multe niveluri s-a impus în dezbaterile politice europene, fapt care ar putea contribui de asemenea la combaterea unor eventuale tendințe negative cu privire la descentralizare;

Descentralizarea financiară

  1. constată cu satisfacție că, în conformitate cu ultimul raport al Comisiei Europene privind finanțele publice în Uniunea economică și monetară (3), se observă o tendință de sporire a descentralizării fiscale în statele membre ale UE, cheltuielile și veniturile de la nivel local sau regional având o pondere din ce în ce mai mare. Raportul scoate în evidență că veniturile proprii, în sensul unor taxe sau impozite percepute în mod autonom la nivel subnațional, reprezintă instrumente de finanțare mai eficiente decât transferurile dinspre guvernul central, dar și faptul că perceperea unor taxe și impozite proprii ale nivelurilor subnaționale are loc în mai puțin de 50 % din cazuri, fără ca cota lor să fi crescut din 1995 până astăzi;
  2. atrage atenția asupra faptului că un proces de descentralizare coerent nu poate fi încununat cu succes decât atunci când transferul de competențe către autoritățile subnaționale este acompaniat de o alocare corespunzătoare și suficientă de mijloace financiare; reamintește că atât Carta europeană a autonomiei locale, cât și cadrul de referință pentru democrație regională al Consiliului Europei prevăd obligații și măsuri corespunzătoare în acest sens pentru statele semnatare;
  3. critică în acest context ultimele evoluții din unele state membre, în care transferul de competențe nu este însoțit de alocarea corespunzătoare de resurse financiare sau competențe de percepere a unor venituri financiare, fapt care duce la ineficiența autonomiei regionale sau locale, ceea ce este apoi folosit drept argument în favoarea unor măsuri de centralizare;
  4. subliniază că descentralizarea nu contribuie prin ea însăși la o creștere exagerată a cheltuielilor la nivelul autorităților subnaționale; aceasta este mai degrabă cauzată de o punere în aplicare eronată a măsurilor de descentralizare, fără o descentralizare fiscală corespunzătoare;
  5. citează încă o dată Raportul Comisiei Europene privind finanțele publice în Uniunea economică și monetară, conform căruia regiunile care se finanțează preponderent din mijloace proprii dau dovadă de mai multă responsabilitatea la utilizarea mijloacelor financiare disponibile, dispunând astfel de bugete publice mai solide; prin urmare, încurajează statele membre să substituie, în măsura posibilităților, transferurile cu mijloace financiare proprii;
  1. scoate în evidență legătura pozitivă între descentralizare și o politică regională solidă și durabilă la nivel european și reamintește în acest context de studiile efectuate, conform cărora mai ales politica de coeziune dă rezultate mai bune în statele membre descentralizate;
  2. atrage în același timp atenția asupra faptului că mai ales statele membre centralizate, în care toate regiunile sunt eligibile conform Obiectivului 1, suferă de o punere în aplicare ineficientă a politicii de coeziune, în condițiile în care, deseori, autoritățile centrale nu sunt familiarizate cu problemele și provocările regionale ale diferitelor proiecte; prin urmare, solicită ca în viitor, administrarea diferitelor fonduri în statele membre să aibă loc cu implicarea nivelurilor subnaționale;

Viziuni pentru viitorul Europei

  1. participă cu interes deosebit la dezbaterea recent inițiată despre diferitele viziuni privind viitorul Europei și se așteaptă ca nivelurile subnaționale să fie implicate din faza inițială în această dezbatere, pe care o consideră o provocare importantă pentru propriile sale activități;
  2. subliniază că o viziune de viitor pentru Europa trebuie să includă nivelul regional și local, în condițiile în care legitimitatea Uniunii Europene derivă, între altele, din legitimitatea nivelurilor subnaționale;
  3. consideră necesară organizarea unei conferințe pe aceste teme și intenționează să-și formuleze și să-și prezinte ideile privind viitorul UE, idei care converg spre necesitatea unei recunoașteri mai cuprinzătoare a democrației locale și regionale în cadrul noilor tratate;
  4. recomandă să se examineze măsura în care descentralizarea însoțită de o autonomie locală și eventual regională eficientă poate fi considerată una din premisele aderării la Uniunea Europeană;

Recomandări

  1. recomandă aprofundarea dialogului instituțiilor europene cu autoritățile locale și regionale în vederea unei cooperări directe între regiuni și localități și organele Uniunii Europene;
  2. recomandă punerea în practică a sinergiilor de către toate nivelurile de guvernare în vederea depășirii crizei europene a datoriilor publice și solicită o participare cu drepturi egale a autorităților locale și regionale la elaborarea planurilor de reformă europene și naționale;
  3. invită statele membre să efectueze orice reorganizare teritorială sau viitoare reformă a administrației locale într-un mod chibzuit, judicios și bine planificat, ținând seama de Carta europeană a autonomiei locale și de Cadrul de referință european pentru democrație regională, care garantează și consolidează autonomia locală pe baza principiilor democrației, proximității și descentralizării;
  4. propune să se acorde o mai mare importanță exemplelor de bune practici din regiunile și localitățile de succes, pentru a da un impuls dezbaterii publice cu privire la descentralizare, în special în statele cu structură centralistă, arătând, prin intermediul unor exemple de succes, care sunt avantajele descentralizării;
  5. invită Comisia Europeană să sprijine și mai mult programele speciale de formare a administrației locale și regionale în vederea elaborării unor proiecte de sprijin adecvate, urmărind cu și mai mare atenție ca alocarea fondurilor UE să aibă loc în baza unor criterii obiective și nu după bunul plac al politicienilor;
  6. solicită din nou Comisiei Europene ca rapoartele anuale privind progresele înregistrate să conțină un capitol de sine stătător privind situația autonomiei locale și regionale din țara candidată respectivă;
  7. salută faptul că raportul anual al Comisiei privind finanțele publice în Uniunea economică și monetară pentru 2012 a conținut pentru prima dată un capitol de sine stătător dedicat descentralizării fiscale și situației finanțelor locale și regionale, precum și reformelor de descentralizare fiscală în curs în statele membre; încurajează Comisia Europeană să repete această monitorizare a finanțelor publice de la nivel subnațional și în următorii ani;
  8. propune ca studiul menționat anterior privind situația descentralizării și alocarea de competențe în interiorul statelor membre să fie completat cu informații suplimentare privind relația între descentralizarea competențelor, pe de o parte, și alocarea de mijloace financiare prin descentralizare fiscală, pe de altă parte; subliniază utilitatea acestui instrument pentru monitorizarea aplicării corecte a principiului subsidiarității.