Am anunţat planul meu de a elibera Chişinăul de calea ferată care îl despică în două părţi, îl urâţeşte, blochează traficul rutier şi face grea viaţa oamenilor.  Am anunţat şi soluţia de asigurare a transportul feroviar modern al chişinăuienilor după eliberarea terenului transformat în depozit de fier vechi, care este o rană pe obrazul Chişinăului nostru drag. Drept răspuns, la comandă au ieşit să mă atace oamenii din solda PD. Publika TV, măciuca de presă a oligarhului, a minţit telespectatorii că voi desfiinţa transportul feroviar şi luau interviuri în Gara Feroviară cu oamenii din Ocniţa, speriaţi că nu vor mai putea ajunge la Chişinău din cauza lui Valeriu Munteanu.


Au sărit şi uneltele lui Vladimir Plahotniuc de la deschide.md, siteul renegatului Şalaru, care şi-a cumpărat libertatea de la Plahotniuc cu preţul trădării. Ei au primit poruncă să ia declaraţii împotriva programului meu de la Iurie Topală, directorul Căii Ferate din Moldova.

Pentru că domnul Topală s-a exprimat civilizat, dar superficial, eu consider că merită să-i răspund.

Berlin şi Chişinău – două capitale europene despicate de sovietici

Problema eliberării oraşului de calea ferată care îl despică în două nu este o problemă de transport feroviar, cum cred oamenii lui Plahotniuc ci este o problemă de urbanism. Ţine de conceptul de „regenerare urbană”, anume de a lecui răinile unui oraş.

M-am pregătit de multă vreme pentru funcţia de primar al Muncipiului Chişinău şi pentru aceasta am studiat experienţa altor oraşe din Europa şi din lume. Mi s-a părut izbitoare destinul asemănător a două capitale europene, Berlin şi Chişinău. Amândouă au suferit ocupaţia sovietică şi au fost mutilate de aceasta. Fiecare dintre cele două capitale a fost despicată de ocupanţi în două părţi separate între ele, cu doar câteva puncte de trecere între sectoarele de est şi vest.

În 1945 Berlinul, a fost împărţită în două părţi: sectorul sovietic de ocupaţie în est şi sectorul occidental în vest, dar circulaţia între cele două sectoare era încă liberă. În anul 1961 sovieticii şi comuniştii est-germani au construit un zid care să separe sectorul de est, devenit capitala Republicii Democrate Germane, comunistă de sectorul de vest, numit Berlinul de Vest. Dintr-un oraş s-au făcut două oraşe izolate între ele. Oamenii puteau trece doar prin câteva puncte deschise în zid. De-a lunul zidului, pe partea estică, a fost lăsată o fâşie pe alocuri lată de câteva sute de metri, pentru ca grănicerii să vadă pe cei care încercau să fugă din “Raiul comunist”. Vedeţi în harta de mai jos cum Zidul Berlinului despica acest oraş în două părţi.

Asemănarea  Berlinului din timpul războiului rece cu Chişinăul este izbitoare. În dreapta hărţii observaţi  sectorul de est, sovietic, despărţit de sectorul de vest printr-un zid, aşa cum la noi estul, adică sectoarele Ciocana şi Râşcani sunt separate de calea ferată de vest, adică Centru, Botanica, Buiucani. Aşa cum între cele două părţi ale Berlinului erau doar câteva puncte de trecere, printre care faimosul Checkpoint Charlie, dintre sectoarele american şi sovietic, la Chişinău sunt doar câteva puncte de trecere, între estul şi vestul oraşului, cum ar fi podurile de la str. Ismail sau Bd. Mihai Viteazul.

Aceasta blochează traficul rutier mai ales la orele de vârf, dar  niciunul dintre contracandidaţii mei care agită problema traficului nu are curajul să spună care este adevărata problemă. Iată mai jos harta cu calea ferată din Chişinău:

Deci avem două oraşe în loc de unul, separate şi cu trafic aglomerat care face foarte grea deplasarea dintr-o parte în alta a oraşului. În plus, Chişinăul nu are cum să se dezvolte, să fie frumos şi recreativ şi să atragă investiţii, să devină cu adevărat o capitală europeană cât timp terenul din centrul oraşului, de la nord la sud, este un pustiu cu şine, vagoane de marfă, mormane de fier vechi, depozite de marfă şi hale indutriale.

Zidul Berlinului în 1986. Vedere dinspre vest

Berlinul în momentul căderii Zidului şi reunificării Germaniei s-a trezit că avea în mijlocul său o zonă de dezastru urban, o fâşie de teren viran pe alocuri lată de sute de metri, care despica oraşul de la sud la nord, asemenea căii ferate din Chişinău.

Soluţia germanilor a fost clasică, anume “regenerarea urbană”. Vechile străzi de dinainte de construcţia zidului în 1961 şi tăiate de acesta au fost refăcute după1990. Terenurile libere au fost date în concesiune şi marile firme multinaţionale s-au grăbit să construiască sedii de birouri şi clădiri luxoase. Noile generaţii nici nu mai ştiu unde a fost Zidul care timp de aproape 30 de ani a despărţit un popor. Doar pe alocuri traseul zidului este însemnat cu culoare albă pe trotuare, pentru ca oamenii să nu uite ce a fost.

Vedere din axa centrală a Chişinăului. Calea ferată este un Zid al Berlinului

La aproape 30 de ani de la căderea Zidului Berlinului şi începutul lucrărilor de regenerare urbană a  zonei din preajma Zidului, la noi nu s-a făcut nimic pentru eliberarea  terenurilor ocupate de calea ferată, reunificarea oraşului şi regenerarea urbană. Eu doar propun să facem ceea ce au făcut germanii şi alţii, pentru a transforma Chişinăul într-o capitală europeană. Nu vreau experimențe pe spatele chişinăuienilor. Pentru că am propus acest plan simplu, normal, am fost atacat din toate direcţiile de oamenii oligarhului care nu vrea dezvoltarea oraşului pentru că el nu îşi mai poate menţine stăpânirea crudă asupra unei capitale europene moderne şi prospere.

Cazul oraşului Valencia din Spania

Valencia este un oraş-port la Marea Mediterană şi era tăiat în două de râul Turia care se vărsa în mare. În 1957 din cauza unor mari inundaţii cursul râului a fost schimbat, iar albia veche care trecea prin oraş a secat, devenind o zonă de dezastru urban, la fel ca Zidul Berlinului sau calea ferată din Chişinău. Urbaniştii au hotărât transformarea albiei în grădini, parcuri şi terenuri de sport iar acestea au devenit principala atracţie a oraşului. Aproape de vărsarea în mare, pe fundul fostului râu, au fost construite unele dintre cele mai renumite instituţii cultural-ştiinţifice din Europa, anume Muzeul Regina Sofia, Oraşul Artelor şi Ştiinţelor (Muzeul Ştiinţelor) şi Oceanografico de Valencia, cel mai mare acvariu maritim din zona Mării Mediterane.

Harta Valenciei cu albia secată a râului Turia, unde acum sunt parcuri şi terenuri de sport

Dacă spaniolii au putut să facă un spaţiu urban dintr-o albie de râu secată putem şi noi să facem acelaşi lucru pe terenurile actualei căi ferate din Chişinău.

Albia secată a râului Turia din Valencia a fost transformată în “Grădina Turia”

Regenerarea urbană din Chişinău ca exemplu pentru fraţii din Bucureşti

În Bucureşti se discută de mai mulţi ani despre mutarea Gării de Nord spre marginea oraşului şi tranformarea terenului în zonă pietonală, comercială, cu centre de afaceri şi clădiri de birouri. Un fost ministru al Transporturilor spunea că asemena proiect ar putea să fie finanţat de Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD).  Bucureştenii nu s-au apucat încă de treabă pentru că la dânşii problema nu este aşa gravă ca la noi. În Bucureşti este vorba doar de 3,5 km de cale ferată care nu despică oraşul în două părţi ca în Chişinău. La noi sunt circa 22 km de cale ferată care taie oraşul în două părţi de la un capăt la altul. La Bucureşti se fac deocamdată proiecte, vedeţi mai jos un asemenea proiect. Noi am putea să începem lucrul înaintea fraţilor din Bucureşti şi să terminăm înaintea lor.

Zona din centrul imaginii este actuala zonă feroviară Gara de Nord-Gara Basarab. Clădirile şi spaţiile verzi există deocamdată doar pe machetele arhitecţilor

Actualul teren al Gării de Nord după regenerarea urbană, în viziunea urbaniştilor bucureşteni

Gara Feroviară din Chişinău va fi un mare centru cultural

Oamenii care nu vor binele Chişinăului, propagandiştii lui Plahotniuc, pe lângă minciuna că aş vrea să desfiinţez transportul feroviar deplâng  şi clădirea Garii Feroviare. Gara din Chişinău este un monument din patrimoniul Chişinăului, patrimoniu cultural-istoric pe care m-am angajat să-l apăr cu orice preţ. Pentru aceasta voi transforma Gara Feroviară într-un mare centru cultural, pentru că astfel o voi pune mai bine în valoare iar pe de altă parte aceasta va contribui şi la planul meu de transformare a Chişinăului într-un pol cutural de atractivitate în Europa de Sud-Est.

Gara Mapocho din Santiago de Chile transformată în centru cultural

V-am mai spus că nu doresc să fac experienţe pe contul chişinăuienilor.  Vreau să fac doar ceea ce am văzut că s-a făcut şi în alte oraşe, iar în prezent tendinţa este de transformare în centre culturale a gărilor scoase din folosinţă. Vedeţi mai jos

O centură feroviară va fi construită pentru ocolirea oraşului. Calea ferată va ajunge din vest până la Vatra, unde va fi construită o gară de pasageri, iar din est până la stația Revaca, de unde vor pleca trenurile cu destinația est. Toată suprafața căii ferate, a depozitelor și magaziilor feroviare, de la Revaca până la Vatra va fi înlocuită cu un bulevard mare, cu zeci de ramificații spre toate sectoarele orașului și suburbii și sute de hectare de terenuri, valorificate spre dezvoltare urbană.

Gara Orsay din Paris tranformată în Muzeu de Artă

Răspuns pentru Iurie Topală, directorul CFM

– Domnule Topală, spuneţi că reabilitarea unui km de cale ferată existentă costă 1,5 milioane euro. Aşa este, dar construcţia unui km de cale ferată nouă costă 2 milioane km. Este nevoie de construirea a circa 35 km de cale ferată pentru noul traseu ocolitor după scoaterea acesteia din Chişinău. Adică ar fi nevoie de 70 milioane euro, bani cu care Guvernul ar finanţa CFM. Ştiţi că recent Guvernul a alocat 202 milioane lei pentru Arena, afacerea cu iz plahotniucist, adică 10 milioane euro? Dacă Guvernul în loc să dea aceşti bani pentru havuzurile şi piscinele din parcul acvatic plănuit de Plahotniuc la Stăuceni ar fi dat aceşti bani CFM drept co-finanţare, atunci aţi fi primit credit pentru restul de 60 milioane de la un partener de dezvoltare gen BEI, BERD sau Banca Mondială?

– Domnule Topală, spuneaţi că totuşi proiectul meu s-ar putea face dacă s-ar găsi un investitor. Eu consider că investitor trebuie să fie statul. Un stat nu are 70 milioane euro pentru a-şi salva demnitatea şi a avea o capitală cu adevărat europeană? Acelaşi stat a dat din banii noştri, ai tuturor, un miliard la risipit prin lume, prin paradisurile of-shore, cunoscute de Șor. Dacă un km de cale ferată costă 2 milioane euro atunci cu miliardul furat am fi putut construi nu 35 km, dar 500 km de cale ferată. Adică am fi construit o cale ferată până la Kiev (401 km) sau Bucureşti (358 km) şi tot ne-ar mai fi rămas 50-70 milioane de euro rest, pentru centrura Chișinău.

– Domnule Topală, spuneţi că nu este treaba autorităţilor locale să se ocupe de calea ferată. Greşit. Treaba Primăriei este să se ocupe de Chişinău, iar calea ferată care îl despică sugrumă oraşul, îi împiedică dezvoltarea şi eu nu voi tolera aşa ceva, când voi fi ales primar.

– Mai spuneţi că sunt terenuri private pe traseul căii ferate şi va trebui construită o gară nouă. Terenurile vor fi expropriate de guvern în interes public, contra unei juste despăgubiri, iar noua gară va fi construită.

– Guvernul va transfera terenul pe care se află calea ferată din oraş din domeniul public al statuui în domeniul privat al Municipiului Chişinău. În interesul lui Plahotniuc Guvernul a transferat într-o singură zi terenul de 70 hectare din proprietatea sa în proprietatea comunei Stăuceni. Dacă s-a putut pentru Plahotniuc, se va putea şi pentru chişinăuieni.

Îi asigur pe chişinăuieni că voinţa mea este neabătută. Când voi fi ales primar mă voi bate pentru realizarea acestui proiect, vital pentru dezvoltarea oraşului.

Eu lupt, nu mă ascund!
Împreună facem istorie!