De la Valeriu Munteanu pentru uneltele ce se opun ca Primăria Chişinău să preia Aeroportul

În capul „Listei rușinii” care cuprinde publicațiile şi servitorii Binomului, plătiți cu rubla de Vladimir Plahotniuc să mă hărțuiască, se află „gazeta de perete” sovietică numită deschide.md.

Plahotniuc şi-a asmuțit haita împotriva mea la nici câteva ore după ce am anunțat că în programul meu de primar al Municipiului Chișinău am inclus obiectivul recuperării Aeroportului Internațional Chișinău și aducerea acestuia în proprietatea majoritară a Consiliului Municipal Chișinău şi anularea contractului fraudulos de concesiune.

Firma lui Ilan Şor a obținut fraudulos concesiunea aeroportului cu sprijinul lui Vladimir Plahotniuc, iar trecerea aeroportului din proprietatea Guvernului lui Plahotniuc în proprietatea Primăriei, urmată de anularea contractului fraudulos de concesiune, va pune pune în pericol imperiul politic-financiar care sugrumă economic Chișinăul şi Republica Moldova. Acesta este motivul furiei lui Plahotniuc împotriva mea.

Deschide.md a primit ordin să ia o declarație împotriva mea de la servitorii lui Plahotniuc din cadrul Agenției Proprietății Publice, care au pretins că firma lui Ilan Şor ar acționa corect şi ar îndeplini toate obligațiile din contractul de concesiune. De acești funcționari îmi este milă, pentru că dacă dânșii ar declara altceva decât a poruncit Plahotniuc şi-ar pierde locurile de muncă şi mijloacele de întreținere a familiilor.

Dar nu am nicio înțelegere şi nicio milă faţă de Roman Chircă „expertul în economie” al lui Plahotniuc. Strategii lui Plahotniuc au poruncit celor de la deschide.md să-i ia lui Roman Chircă o declarație prin care acesta să „desființeze” proiectul meu de întoarcere a aeroportului. Roman Chircă transformat în propagandist a încercat să mă batjocorească, dar nu a reușit decât să-i batjocorească pe chișinăuieni, pe care se vede că îi consideră nedemni să dețină în proprietate aeroportul.

În principiu, îndoielnicul “expert” al lui Plahotniuc, care acum se pricepe la toate, inclusiv la aeroporturi, își dă cu părerea pe două chestiuni şi emite două păreri eronate:

— Cum că nu exista practica europeană/mondială ca municipiile, autoritățile locale să se afle în acționariatul aeroporturilor

— Cum că „doar concesiunea poate duce la dezvoltarea unui aeroport, aceasta fiind și practica în proporție de 99% în întreaga lume”.

Să luăm pe rând balivernele spuse de propagandistul Binomului:

În ceea ce privește practica de a avea consilii locale în acționariatul aeroporturilor eu m-am adresat la Comisia Europeană, anume la Departamentul General pentru Mobilitate şi Transporturi (DG Move). Acesta a comandat un studiu care a fost pus la dispoziția publicului şi care se numește „Studiu asupra proprietății şi managementului şi a serviciilor prestate la sol în state non-UE selectate, în Franţa şi Germania” („Study on airport ownership and management and the ground handling market in selected non –EU countries and in France, Germany”). Din acest studiu le-am pregătit plahotniucilor şi şorilor câteva citate:

(pag. 169): „Aproape toate serviciile comerciale aeroportuare din SUA sunt deținute de autorități publice, cum ar fi guverne ale statelor (deci nu federale n.n.) şi locale, autorități aeroportuare regionale sau autorități portuare.

Mai jos sunt câteva exemple din fiecare formă de proprietate posibilă.

• Aeroport deținut de guvernul statului, de exemplu Aeroportul International Baltimore-Washington” (BWI).
• Aeroport deținut de guvernul statului, de exemplu Aeroportul International Chicago O’Hare (ORD)”.

Nota mea: Aeroportul  O’Hare  din Chicago are, spre informarea așa-zișilor experți  plahotniuci  un trafic de 67,686,852 pasageri în 2014, fiind al treilea ca mărime din SUA după acest criteriu. Mai precizez că guvernele statelor SUA sunt considerate guverne locale, spre deosebire de guvernul federal de la Washington, al SUA.

(pag. 184), despre situația din Franța: „Legea din 2004 a transferat către autoritățile locale sau grupări ale acestora proprietatea, dezvoltarea întreținerea (mentenanța) şi managementul a 150 aeroporturi civile locale. Transferul a devenit efectiv în anul 2007 pe baza unui accord voluntary încheiat cu autoritățile locale. Ca rezultat, 19 aeroporturi au fost atribuite regiunilor, fie individual, fie unor regiuni grupate, 29 aeroporturi către departamente, 61 către grupuri de comune şi 41 aeroporturi către comune.

 

(Pg. 189), despre situația din Germania: „Tradițional, în Germania proprietatea asupra aeroporturilor a fost împărțită între statele federale (landuri), județe (Kreis) şi sau orașe. Guvernul Federal a fost de asemenea implicat, deținând acțiuni la aeroporturile din Koln/Bonn, Frankfurt, Hamburg şi Munchen, ca şi în aeroporturile Tegel şi Tempelhof, ambele din Berlin. În 1991, la un an după reunificarea celor două Germanii, cele trei aeroporturi ale Berlinului, anume Tegel, Schoenefeld şi Tempelhof au fost integrate într-o singură companie de tip holding, Flughafen Berlin Brandenburg gmbh (FBB), acțiunile fiind deținute de Guvernul Federal . 26% şi landurile Berlin şi Brandenburg cu câte 37% fiecare”.

Landul Berlin este de fapt orașul  Berlin, primăria.

(pag 190), Structura de proprietate:

Aeroportului Frankfurt:

Landul federal  Hesse 31,34%
Oraşul Frankfurt 20,01%
Lufthansa AG 8.45%
BlackRock Inc. 2.92%
Legg Mason, Inc 3.00%
Acţionari privaţi 34.28%

Aeroportul Munchen (pag 190)

Landul federal  Bavaria 51%
Guvernul federal al Germaniei 26%
Oraşul Munchen 23%

Aeroportul Dusseldorf:

Oraşul Düsseldorf 50%
Airport Partners GmbH 50%

Hamburg:

Oraşul Hamburg 51%
HOCHTIEF Airport GmbH 34,8%
HOCHTIEF AirPort Capital GmbH & Co. KGaA 14,2%

Cât privește Germania, liderul Uniunii Europene, practica de a avea autoritățile locale în acționariatul aeroporturilor este larg răspândită:

Poate sunt prea puține exemple pentru experții școliți la școala sovietică a minciunilor și manipulărilor. Să continuăm.

 

Aeroportul din Milano, al 26-lea aeroport al Europei, cu 22 milioane pasageri pe an are următorii acționari  http://www.seamilano.eu/it/governance/azionariato :

„Acţionari publici  (55,59%):  9 companii/societăți

    Primăria Milano  54,81%

    Provincia Varese 0,64%

    Comuna  Busto Arsizio 0,06%

Alţi acţionari publici: 0,08%.”

 

În lucrarea http://newairportinsider.com/ mai găsim și exemplul Republicii Cehe:

Cât privește afirmația expertului de mucava că 99% din aeroporturile lumii sunt administrate privat, iată cam cum stau lucrurile:

Eu, Valeriu Munteanu, ca liberal, susțin inițiativa privată și sunt partizanul implicării accentuate a firmelor private în economie, cred inclusiv în parteneriatul public-privat pentru administrarea serviciilor aeroportuare. Dar cu firme de carton, care nu au nici bani nici experiență în industria aeroportuară, nu vom obține decât întârzieri și scandaluri de corupție. Nu cred în licitații trucate ca cea de la Aeroportul Internaţional Chişinău unde a participat o firmă rusească care avea un singur aeroport în administrare în Siberia şi nu s-a făcut publicitate internațională pentru a fi invitate firme care au în administrare zeci de aeroporturi în întreaga lume.

În același timp, cred că a sosit ceasul și pentru Moldova să se alinieze practicilor internaționale și să permită dezvoltarea localităților. Chiar dacă actualii concesionari ai Aeroportului nostru desfășoară câteva lucrări de înfrumusețare sau mai exact de cosmetizare, acest lucru este insuficient pentru planurile noastre de a avea o capitală europeană.

Eu vreau alt ritm. Nu mai avem timp să o luăm „cu binișorul”. Avem nevoie de dezvoltare rapidă pentru a reduce decalajele de dezvoltare față de vestul Europei. Binomul, cu șalarii și romanchircii săi, ne-a dovedit ce poate. Eu vorbesc despre alte ritmuri și la altă scară. Eu vorbesc despre Europa și lumea dezvoltată.

Dezvoltare pentru Chișinău!